Mănăstirile din Bucovina
Mănăstirile Moldovița... Arbore... Putna... Zamca... Sucevița... Bogdana... Râșca... Voroneț... Dragomirna... Sfântul Ioan cel Nou... Humor... Probota... Slatina... și multe altele!Mănăstirile din Bucovina fac să merite o vizită, în satele parcă neafectate de trecerea timpului! Datorită unicitații și valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moșteniri Culturale Internaționale a UNESCO, în 1993.
Vorbim aici de un șir de biserici ortodoxe, care se întind pe câteva sute de kilometri prin zonele muntoase. Mănăstirile păstrează într-o stare admirabilă frescele din afară, în ciuda umidității ori a ninsorilor puternice din iarnă: în culori naturale, stilul iconografic al picturilor prezintă tot acest misticism care se desprinde din arta bizantină.
În secolul al XVI-lea, când presiunea armatelor otomane asupra statului moldovean era maximă, iar ungurii încercau, la cererea Papei, catolicizarea românilor, artiștii locali au găsit cea mai simplă și directă cale de a transmite contemporanilor, dar și peste veacuri, chintesența unei tradiții milenare. În numai 20 de ani, ei au acoperit zidurile acestor cinci biserici cu o veritabilă "Biblie ilustrată".
În anii când Michelangelo aprecia că "frescele sunt cele mai dificile și mai îndrăznețe picturi", zugravii moldoveni au creat opere comparabile cu marile capodopere europene. Mai mult, frescele lor ascund taine care nici astăzi, după mai bine de 500 de ani, nu au fost descifrate.
O taină, pe care ar dori să o afle toți pictorii și chimiștii moderni este cea a culorilor care nu au fost alterate nici de trecerea secolelor și nici de condițiile climaterice aspre. Inspirate din cromatica bucovineană (albastrul cerului, ruginiul intens, galbenul, ocrul, violetul și cinci nuanțe de verde) culorile - care au devenit faimoase în întreaga lume - continuă să rămână un mister.
O cronică din vremea lui Ștefan cel Mare menționează mulțimea de butoaie cu țuică de prune trimise, periodic, zugravilor. Însă ei nu puteau bea atât de mult și nici timp pentru comerț cu băutură nu aveau. De aceea, taina țuicii ajunsese pe șantierele lăcașului de cult trebuie să fi fost alta. Există supoziții, confirmate parțial și în laborator că delicioasa băutură era folosită la tencuiala pereților și în amestecul culorilor.
O altă taină, comună celor cinci monumente, este aceea că personajele biblice sunt îmbrăcate în portul localnicilor și au îndeletnicirile tradiționale ale acestora, deși tipicul religios al vremii era foarte sever în privința respectării tradiției de sorginte bizantină.
