Dulce Bucovina...

  Referitor la 'Dulcea noastra Bucovina', mentionam existenta unui hrisov datat 30 martie 1392 si scris in cancelaria lui Roman I, Domn al Moldovei (1391-1394). In document se vorbeste despre o danie facuta de voievod unui viteaz de-al sau in stravechiul pamint romanesc al Bucovinei. In el se fac referiri concrete, pentru prima data intr-un document scris cunoscut de noi, asupra unor elemente de toponimie din Tara de Sus, si anume la Codrii Bucovinei. In toate cele patru locuri din hrisov in care sunt pomenite bucovinele ca repere menite sa delimiteze dania facuta de voievod "slugii" sale este vorba de substantive comune, prin ele desemnindu-se zone paduroase, in care arborele cel mai raspandit era fagul.
  Cum vor fi aratat acele parti de pamant romanesc, nu avem informatii concrete. Stim insa cum arata dulcea noastra Bucovina dintr-o insemnare, facuta mult mai tarziu, a ofiterului german Schneider von Weismanthel, aflat in slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei (1697-1718): "Padurile de fag ce sint fara seaman (numite pe romaneste Codru - Koder, iar pe slavoneste Bukovina) - nota germanul- strabat tara (Moldova - n.a.) de-a lungul si de-a latul. Codru incepe de la Nistru... merge spre Chisinau, Iasi si Birlad pina la granita cu Transilvania, apoi de-a lungul acesteia pina spre Neamt, Suceava, pina o ia din nou de-a curmezisul pe sub Cernauti si Hotin pe Nistru... Nu este nici o alta esenta de lemn in aceasta padure de fag... Mai cresc cei mai frumosi meri, peri, pruni, ciresi, nuci, aluni si alti asemenea pomi fructiferi. Mai creste aici si multa vita salbatica... Locuitorii mai tin in aceasta padure multe milioane de albine, multumita carora tara este plina de miere si, ca sa spun altfel, prin ea curge, intr-adevar, laptele si mierea... Intr-un cuvint, aici nu se duce lipsa de nimic', incheie ofiterul german.
  Nu este de mirare ca un tinut romanesc atat de frumos, de bogat si de binecuvintat de Dumnezeu, cum este Bucovina, avea sa starneasca, in atatea si atatea randuri, poftele hraparete ale imperialilor, fie ca acestia erau de sorginte habsburgica, fie ca erau rusi. Dar in ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, Bucovina romaneasca, a continuat si continua sa ramana pentru poporul nostru un pamant stramosesc.