Dulce Bucovina...
Referitor la Dulcea noastră Bucovina, menționăm existența unui hrisov datat 30 martie 1392 și scris în cancelaria lui Roman I, Domn al Moldovei (1391-1394). În document se vorbește despre o danie făcută de voievod unui viteaz de-al său în străvechiul pământ românesc al Bucovinei. În el se fac referiri concrete, pentru prima dată într-un document scris cunoscut de noi, asupra unor elemente de toponimie din Țara de Sus, și anume la Codrii Bucovinei. În toate cele patru locuri din hrisov în care sunt pomenite bucovinele ca repere menite să delimiteze dania făcută de voievod "slugii" sale este vorba de substantive comune, prin ele desemnându-se zone păduroase, în care arborele cel mai răspândit era fagul.Cum vor fi arătat acele părți de pământ românesc, nu avem informații concrete. Știm însă cum arată dulcea noastră Bucovina dintr-o însemnare, făcută mult mai târziu, a ofițerului german Schneider von Weismanthel, aflat în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei (1697-1718): "Pădurile de fag ce sunt fără seamăn (numite pe românește Codru - Koder, iar pe slavonește Bukovina) - nota germanul - străbat țara (Moldova - n.a.) de-a lungul și de-a latul. Codru începe de la Nistru... merge spre Chișinău, Iași și Bârlad până la granița cu Transilvania, apoi de-a lungul acesteia până spre Neamț, Suceava, până o ia din nou de-a curmezisul pe sub Cernăuți și Hotin pe Nistru... Nu este nici o altă esență de lemn în această pădure de fag... Mai cresc cei mai frumoși meri, peri, pruni, cireși, nuci, aluni și alți asemenea pomi fructiferi. Mai crește aici și multă vită sălbatică... Locuitorii mai țin în această pădure multe milioane de albine, mulțumită cărora țara este plină de miere și, ca să spun altfel, prin ea curge, într-adevăr, laptele și mierea... Într-un cuvânt, aici nu se duce lipsă de nimic', încheie ofițerul german.
Nu este de mirare că un ținut românesc atât de frumos, de bogat și de binecuvântat de Dumnezeu, cum este Bucovina, avea să stârnească, în atâtea și atâtea rânduri, poftele hraparețe ale imperialilor, fie că aceștia erau de sorginte habsburgică, fie că erau ruși. Dar, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, Bucovina românească a continuat și continuă să rămână pentru poporul nostru un pământ strămoșesc.
